Aristotel despre opțiune
Traduceri în limba română[ modificare modificare sursă ] Aristotel, Categorii, traducere și interpretare de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, Aristotel, Organon, vol.
I: Categoriile, Despre interpretare. Traducere, studii introductive, introduceri și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, ; vol. Barbu, studiu introductiv, note, indice tematic și terminologic de Pavel Apostol; studiu analitic și note de Al. Aristotel, Despre suflet, traducere, note și indice terminologic de N. Ștefănescu, Editura Științifică, București, Aristotel, Parva Naturalia.
Aristotel, De anima. Parva naturalia.
Traducere și note de N. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, Aristotel, Metafizica, traducere de Șt. Reeditare, IRI, Aristotel, Metafizica A-E, traducere din limba greacă și note de Gh. Vlăduțescu, Editura Paideia, București, Aristotel, Politica, traducere de El. Bezdechi, Editura Cultura Națională, Reeditare Antet, Aristotel, Poetica, traducere C. Balmuș, Editura Științifică, București, Aristotel, Poetica, traducere, studiu introductiv, comentarii de D.
Aristotel, Protrepticul, ediție bilingvă, text grec stabilit de Ingemar During, traducere din greaca veche, studiu introductiv, sinopsă, note, glosar, bibliografie și anexă de Bogdan Minică și Cătălin Partenie, Editura Humanitas, București, Fragmente sau tratate, traducere din limba latină, tabel cronologic, note și postfață de Alexander Baumgarten, Editura Iri, București, Toma din Aquino, Siger din Brabant, Despre unitatea intelectului.
Fragmente sau tratate, traducere, tabel cronologic, note și postfață de Alexander Baumgarten, Editura Iri, București, Acel tip de aristotel despre opțiune a cărei existență nu este dependentă de altceva v.
Categorii, 2. În acest sens, substanța poate fi universală, adică substanță secundă ca gen, specie, esențărespectiv particulară sau substanță primă înțeleasă ca aristotel despre opțiune. Ființa în potență, în stare nedeterminată virtualitate.
Corpul nu este materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanță primă, și corpul trebuie înțeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca și corp este act al corpului, adică formă în act.
De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanță având ca formă sufletul intelectiv.
